Poezii

Nu scriu versuri din plăcere, nici din pasiune, ci pentru că ele sunt parte din mine.

„Copil…” – poezie de A. Axelrad

Dragos Serban

-

Scrisă în 1900. Apărută în volumul de versuri „Lădiţa cu necazuri”, Bucureşti, ediţia 1945. Redau textul respectând ortografia vremii. Între timp, după 112 ani, ortografia s-a schimbat un pic, sensul poeziei a rămas actual. Copil… Unde a plecat tăticu mamă? S’a dus să-şi caute o pâine, Hai dormi! În casă e’ntuneric Şi frig; – ce […]

terasa-masa-tabla-scaun-fier

era noiembrie mereu

Dragos Serban

-

mi-e dor să mai stăm amândoi pe-un scaun de fier, la o masă rotundă de tablă, cu mapele în braţe şi ochii râzând de tot ce se întâmplă prin lume, mi-e dor de noi doi şi de sfertul de veac în care am tăcut, privindu-ne viaţa ca pe-o toamnă perpetuă, cu noi doi două frunze […]

agârshearea

Dragos Serban

-

agârshearea, haru idheiloru uitarea e moartea ideilor

câteodată

Dragos Serban

-

câteodată sunt atât de ocupat că uit să mai fiu trist şi uit că trebuie să îmi fac timp şi pentru asta

Îi strigă bradului durerea

Dragos Serban

-

Şede cu mâna pe inimă, îngenuncheată la tulpina bradului. Stă şi îi urlă bradului pe nouă voci, cu opt cuvinte, Îşi frânge palmele vinete cu pământ mirositor a cetină Şi îşi lipeşte buzele de scoarţa tulpinii, Să fie sigură că o aude. care ai fost, care ai crescut, care eşti şi care creşti, daţi-aş bardă […]

e ora 7, tata pleacă la uzină

Dragos Serban

-

miroase a început de geruri dimineaţa, când chem în gând şi înjur apoi tramvaiul care nu mai vrea să vină. „e ora 7, tata pleacă la uzină”. aşa îmi spun în gând, că eu sunt tată şi firma unde merg grăbit ar fi uzină. auzi! ce aiureli, ce vorbe comuniste scornesc în sinea mea, ce […]

măiastra neagră

Dragos Serban

-

ceva se schimbă-n noi, în toamna asta, suntem mai trişti, mai singuri şi mai goi, copilul râde fără zâmbet, i l-a furat Măiastra cu aripi negre, ochii răi, pasărea din noi. păunii se rotesc înfumuraţi, dar despuiaţi de pene, doar ciorile au mai rămas să umble înaripate cu sufletele noastre în piept, cu inimile noastre […]

fermierului cu mai mult de zece hectare

Dragos Serban

-

Cine are trei hectare, azi primeşte compensaţii ca să are şi să ţie la bufet în sus paharul. Cel cu o sută de hectare şi nevoi de irigaţii, astăzi seamănă pe credit, mâine îi va sări muştarul!

yalnızlık (singurătate)

Dragos Serban

-

poezie bilingvă, 7 versuri în română şi lazuri uite, mamă, cum merg singur, ma gevulur, ma eş’vulur, 1 visul meu! zborul meu spre Andromeda didi mardi, čkimi deda, 2 ca tristeţea unui vultur a început acum nesigur, mara akhla ma vulur. 3 1 – მა გევულურ, მა ეშევულურ – mă duc în jos, mă duc […]

Catren

Dragos Serban

-

E uşor să arunci cu vorbe Şi foi verzi când nu ai probe. Astăzi, orice comunist Te-acuză c-ai fi… fascist.

Poveste din trecut

Dragos Serban

-

Motto: te iubesc şi restul pace; în urma noastră potopeşte apocalipsul şi noi tot ne mai îndreptăm spre lumină. Mi-e greu să îţi vorbesc despre ceea ce s-a petrecut atunci, în Arcă. Cert este că l-am rugat frumos pe Noe şi a îngăduit să ne ia şi pe noi. Nu că mi-ar fi păsat de […]

Zece chipuri

Dragos Serban

-

Zece chipuri era încremenite pe perete Când toate vocile s-au topit Picurând cuvinte în cel de-al zecelea, Când toate vocile s-au prăbuşit În cel de-al nouălea Şi când culoarea s-a albit pe al optulea, Iar restul de şapte strigau în muzeu: – Ce prăbuşire de culori peste albirea unui cuvânt! Zece chipuri erau încremenite pe […]