Poezii

Nu scriu versuri din plăcere, nici din pasiune, ci pentru că ele sunt parte din mine.

drum-navodari

Aceste tălpi

Dragos Serban

-

da, trebuie să tac cu ochii aplecați să îmi văd picioarele mulțumit să știu că ele m-ar fi putut oriunde, în bucătării mici în marginea unei livezi, în sălile înalte cu tavanul boltit unde am băut la masă cu zeii, în case, în oameni, mai ales în oameni

piatra-pictata-dragos-serban-vorbe-neintelese

Pietre vechi

Dragos Serban

-

Pierdut între pietrele mele vechi cărora le desenez aripi.

cer-colentina-plumbuita

Deal

Dragos Serban

-

un singur om m-a văzut așa și mi-a spus că aș fi o insulă, eu am dat alene din coadă dispărând în mine ca un pește bătrân.

plaja

Plajă

Dragos Serban

-

copii pentru care realitatea e un caleidoscop reflectat în culori pastelate, bătrâni cu ochii închiși nemișcați trăindu-se pe dinăuntru consumând tot ce mai e de consumat printre amintiri și prezentul, mereu prezentul

edvard-munch-bustean-galben-1911

Suflet copac

Dragos Serban

-

l-am privit pe frunte îi scrisesem tu nu vei pleca niciodată de aici numaidecât am albit și nu am mai fost copil ci copac

Ulise

Dragos Serban

-

trebuie să rămân treaz în aerul ăsta umed sufocant ținându-mă strâns de ideea că dacă mă voi scufunda trebuie neapărat să duc cu mine ceea ce știu, să nu uit nimic, să îmi port toată lumea în piept și să o răsuflu dincolo, să se mai nască o dată.

per-ekstrom-dimineata-in stockholm

Dimineață

Dragos Serban

-

am descoperit că visele sunt duplicitare, în ele nu există matematică, uneori nici în oameni, nici măcar în dimineți

libatie norsa

Havamal 75

Dragos Serban

-

oamenii mor, la fel și rudele lor, între dânșii dar nu moare fapta celor cu onoare, slava celui luptător.

zborul

Palmele mele

Dragos Serban

-

În timp ce te ascult mă gândesc că demult, tare demult, ele erau aripi.

edvard-munch-muncitori-in-zapada-1913

Momente cu sufletul meu

Dragos Serban

-

Uite ce frumos rămâne în urma noastră, tată, și ce limpede în noi.

Noi

Dragos Serban

-

adevărul e că rămânem prizonieri lipsiți de timp dar cu ficatul în noi așa naivi, fără de cunoaștere; uneori, el e mai important decât inima, descompune amarul.

romana-fresca

Vedenie

Dragos Serban

-

sunt om între cer și pământ pentru om.