Poezii

Nu scriu versuri din plăcere, nici din pasiune, ci pentru că ele sunt parte din mine.

inger

Rit răsăritean

Dragos Serban

-

aștept cu măselele încleștate să înverzesc, toiagul meu prinde rădăcini și spice se ridică prin buzele mele, fiecare din ele un cuvânt.

cal-turn-cecen

Mirare

Dragos Serban

-

De ce, Doamne, trebuie chinuiți hoții de cai?

townes-van-zandt

Idiotul

Dragos Serban

-

ce bună mi-ar fi uitarea, uitarea aia vârtoasă și albastră când te uiți la nori rezemat de streașină și nu mai știi dacă ești om sau mușețel.

nigredo

Apocrifă

Dragos Serban

-

și numai trecutul mă ține întreg icnesc cu grâul între măsele

trunchi-stejar

A fi stejar

Dragos Serban

-

Fugi, fugi cu picioarele subțiri și imaginare care îți sprijină diformitatea devenită timp

nuc-toamna

Greutatea cerului

Dragos Serban

-

Mă lepăd, Doamne, de ideea de haită, doar lemnul e sfânt, fi-voi de azi copac. Tăiați-mă și timpul se va prăbuși peste voi.

Câine negru

Dragos Serban

-

am fost câine și pasăre și om, ce blestem să nu fi uitat nimic și să înțeleg vântul

paine-neagra-dragos-serban

Aici

Dragos Serban

-

aici, doar aici voi murmura iarăși cuvintele știute și voi fi primul măslin care va cânta în grecește.

dragos-serban-autoportret

Pământul nu strigă Miorița

Dragos Serban

-

nu am pe cine să strig pentru că pământul, întregul pământ sunt eu. doar înclin ușor din cap și îngân un cântecel vechi.

ceai-pentru-stomac-dragos-serban

Ceai pentru stomac

Dragos Serban

-

Să te scufunzi goală în balta asta curată din care să ieși după aceea sănătoasă și fără să te mai doară nimic.

the-sailor-acasa-de-sarbatori

Acasă de sărbători

Dragos Serban

-

adevărat vă spun, melcul ăsta merge doar înainte, nu are unde să se întoarcă și nici pe cine să pupe pe obraji.

avant

Avânt

Dragos Serban

-

se ridică barbarii pe caii puternici, sub copite la trântă cu viața izbesc, în goană din nou se aleargă pe sine, lângă ei trece moartea – un câine schilod