Poezii

Nu scriu versuri din plăcere, nici din pasiune, ci pentru că ele sunt parte din mine.

Sâmbure

Dragos Serban

-

tocmai eu, cel ce mi-am lăsat organele ofrandă – toate în afară de ficat,
tocmai eu să înțeleg că lumea e un strugure prin pielița căruia se văd sâmburii

florin-de-la-ploiesti

Florin de la Ploiești

Dragos Serban

-

am renăscut sorbind lacom aerul din cetăți și împreună cu el sufletele oamenilor, am o mie de guri care cântă pretutindeni și pururi în felurite și iscusite glasuri

visul-copilului-mohawk

Eu cel ce visează

Dragos Serban

-

Nu e nimic rău în a bea o cană cu ceai și a visa soldați.

Pe viața ei cu viața mea

Dragos Serban

-

eu merg pe viața ei cu viața mea având luceafărul în chip de certitudini

Lecția despre stomac

Dragos Serban

-

Uneori, stomacul e un țăran ursuz și încruntat. Iisus mai vine pe la el să îl întrebe ce face.

adrian-ghenie-pie-fight-study

Haină

Dragos Serban

-

uneori, viața e o haină strâmtă.

Standarde

Dragos Serban

-

plângeţi-l pe acela pironit pe lemn – dumnezeul jertfit pentru oamenii care şi-au lăsat zarurile să îi considere goliciunea ca încălcând standardele comunităţii.

Aceste cuvinte

Dragos Serban

-

Regăsirea sinelui născător de cuvânt este o lumină pe care numai cei ce au avut parte de întuneric o pot vedea cu ochii închiși.

nigredo

Măsele

Dragos Serban

-

timpul trece dureros. cruzimea metamorfozei copilului în adult când cu fiecare secundă îți mai iese un dinte sfâșiind din conștiința prezentului ca dintr-o gingie.

visul-copilului-mohawk

Dimensiunea cinci

Dragos Serban

-

iată-ne, domnilor, descoperind cea de a cincea dimensiune, cea în care sinele se retrage uneori ca pruncul în brațele mamei. că de aici venim și tot înspre ea ne îndreptăm.

Viața altui cetățean

Dragos Serban

-

da, așa s-au născut semnele. scrijelite de oameni pe pietre, fiecare linie o conștiință. eu sunt eu și toți acești cetățeni.