Poezii

Nu scriu versuri din plăcere, nici din pasiune, ci pentru că ele sunt parte din mine.

casa-vita-de-vie-flori

pe nerăsuflate

Dragos Serban

-

sunt cărămidă acum și tot ce a fost sămânță azi e praf, întoarce-mi-l în zid suflând asupra lui și lasă-mă blajin

zborul

De aici până la margine

Dragos Serban

-

în cele din urmă mă voi obișnui cu noua mea condiție, mi-am zis după ce mi-am atins bănuitor marginile

soare-munch

Sens

Dragos Serban

-

sunt o baltă de păcură în lumea asta frumoasă în care copacii reușesc să se înalțe păsările să zboare florile să înflorească
copiii să râdă iubitele să zâmbească și mă gândesc că singurul meu sens este să oglindesc cerul.

Cetate în august

Dragos Serban

-

calul eram eu, arcuit cât o idee de strună, trezit prea devreme dintr-un vis care nu știu cum s-ar fi putut încheia altfel decât cu un nechezat sălbatic

inger

Rit răsăritean

Dragos Serban

-

aștept cu măselele încleștate să înverzesc, toiagul meu prinde rădăcini și spice se ridică prin buzele mele, fiecare din ele un cuvânt.

cal-turn-cecen

Mirare

Dragos Serban

-

De ce, Doamne, trebuie chinuiți hoții de cai?

townes-van-zandt

Idiotul

Dragos Serban

-

ce bună mi-ar fi uitarea, uitarea aia vârtoasă și albastră când te uiți la nori rezemat de streașină și nu mai știi dacă ești om sau mușețel.

nigredo

Apocrifă

Dragos Serban

-

și numai trecutul mă ține întreg icnesc cu grâul între măsele

trunchi-stejar

A fi stejar

Dragos Serban

-

Fugi, fugi cu picioarele subțiri și imaginare care îți sprijină diformitatea devenită timp

nuc-toamna

Greutatea cerului

Dragos Serban

-

Mă lepăd, Doamne, de ideea de haită, doar lemnul e sfânt, fi-voi de azi copac. Tăiați-mă și timpul se va prăbuși peste voi.

Câine negru

Dragos Serban

-

am fost câine și pasăre și om, ce blestem să nu fi uitat nimic și să înțeleg vântul

paine-neagra-dragos-serban

Aici

Dragos Serban

-

aici, doar aici voi murmura iarăși cuvintele știute și voi fi primul măslin care va cânta în grecește.