Ce scriu

Prima poezie am scris-o în clasa a doua și este singura pe care o știu pe de rost. În clasa a cincea am început să scriu texte mai lungi, culminând cu o continuare a romanului Omul invizibil al lui H.G Wells, pentru că am fost dezamăgit că eroul principal moare. Scrisul a devenit însă un obicei abia prin liceu când pentru mine, tăcut și introvertit, reprezenta singurul mijloc de a-mi exprima anumite stări.

Astăzi scriu pentru că nu găsesc că aș avea altceva mai bun de făcut și pentru că mă fascinează cuvintele. Dacă l-aș alege pe cel mai frumos, aș spune că acela este „lu crai”, ceea ce în dialect salentin înseamnă „mâinele”. Asta pentru că „ieriul” nu mai contează decât ca istorie și pentru că ce este după mâine este doar vis. Lu crai este singura construcție cu adevărat palpabilă a prezentului iar expresia a trăi de azi pe mâine ascunde o nobilă înțelepciune, dincolo de sensul peiorativ pe care i l-au atribuit oamenii.

libatie norsa

Berserk în doi

Dragos Serban

-

Apoi ne vom îndura noi de noi înșine după ce aprigi am purtat pe umeri piele de soartă și o vreme ne-am fost potrivnici.

cal-turn-cecen

Templul cailor

Dragos Serban

-

această lume locuită de mine în trup de călugăr, mărginită de coloane de marmură bătrâne cât tatăl meu

Imperiu

Dragos Serban

-

Toate câte au fost încă sunt, doar eu mai rotund. Eu sunt lumea nepotului meu, Hulagu. Eu sunt tot.

Leandri

Dragos Serban

-

orașul african în care am căutat pe cineva, eu în chip de femeie

cal-turn-cecen

Turnurile

Dragos Serban

-

Mi-e dor de turnurile pe care nu le-am văzut niciodată, cele ridicate în mine cu greu piatră peste piatră în corpul acesta de cal care își rumegă oștirile ca pe iarbă.

Sâmbure

Dragos Serban

-

tocmai eu, cel ce mi-am lăsat organele ofrandă – toate în afară de ficat,
tocmai eu să înțeleg că lumea e un strugure prin pielița căruia se văd sâmburii

Adler_Biserica_Fundenii_Doamnei

Secvențe

Dragos Serban

-

Vreo cincisprezece copii, încolonați câte doi, cu câte o lumânare în mâini, însoțiți de o supraveghetoare. S-au înșirat de-a lungul trotuarului, așteptând drepți, soldățește, învierea.

Eu sunt o idee

prima zi

Dragos Serban

-

ultima zi din restul vietii mele

tableta-cuneiforma

Ei și

Dragos Serban

-

iubesc semnele pentru că sunt semne, iubesc cuvintele pentru că sunt cuvinte, oamenii pentru că sunt oameni, abia apoi vine sudoarea înțelegerii.

florin-de-la-ploiesti

Florin de la Ploiești

Dragos Serban

-

am renăscut sorbind lacom aerul din cetăți și împreună cu el sufletele oamenilor, am o mie de guri care cântă pretutindeni și pururi în felurite și iscusite glasuri

visul-copilului-mohawk

Eu cel ce visează

Dragos Serban

-

Nu e nimic rău în a bea o cană cu ceai și a visa soldați.

Huginn și Muninn

Dragos Serban

-

Nu voi putea fi cu adevărat întreg dacă nu îmi accept temerile.