Ce scriu

Prima poezie am scris-o în clasa a doua și este singura pe care o știu pe de rost. În clasa a cincea am început să scriu texte mai lungi, culminând cu o continuare a romanului Omul invizibil al lui H.G Wells, pentru că am fost dezamăgit că eroul principal moare. Scrisul a devenit însă un obicei abia prin liceu când pentru mine, tăcut și introvertit, reprezenta singurul mijloc de a-mi exprima anumite stări.

Astăzi scriu pentru că nu găsesc că aș avea altceva mai bun de făcut și pentru că mă fascinează cuvintele. Dacă l-aș alege pe cel mai frumos, aș spune că acela este „lu crai”, ceea ce în dialect salentin înseamnă „mâinele”. Asta pentru că „ieriul” nu mai contează decât ca istorie și pentru că ce este după mâine este doar vis. Lu crai este singura construcție cu adevărat palpabilă a prezentului iar expresia a trăi de azi pe mâine ascunde o nobilă înțelepciune, dincolo de sensul peiorativ pe care i l-au atribuit oamenii.

claca-bucovina

Vremea lăcustelor

Dragos Serban

-

Cred că iubirea asta e singurul lucru care ne urmează în vremea lăcustelor. De-aș putea măcar să îmi amintesc…

batrani

Câine negru

Dragos Serban

-

am fost câine și pasăre și om, ce blestem să nu fi uitat nimic și să înțeleg vântul

muzeul-arheologie-constanta

Rostul banchizei

Dragos Serban

-

Într-un bloc aflat undeva la marginea Bucureștiului, într-un balcon, o fată își face o poză cu telefonul.

paine-neagra-dragos-serban

Aici

Dragos Serban

-

aici, doar aici voi murmura iarăși cuvintele știute și voi fi primul măslin care va cânta în grecește.

dragos-serban-autoportret

Pământul nu strigă Miorița

Dragos Serban

-

nu am pe cine să strig pentru că pământul, întregul pământ sunt eu. doar înclin ușor din cap și îngân un cântecel vechi.

mai-presus-de-bine-si-rau

Mai presus de bine și rău

Dragos Serban

-

Și totuși, gândi Hrisostom, mai este ceva aici. Mai este ceva care poate fi simțit dar nu poate fi atins, precum vântul. De ce pleacă ei, cei puțini?

Însemnări de pe banchiză

Dragos Serban

-

Așa se desfășoară viața pe banchiză, netulburată. Probabil la fel ar fi continuat dacă, nu se știe cum, un călugăr nu ar fi ajuns aici să înțeleagă și să își pună întrebări.

Mongolian nomad boy sleeping

Binele altui pinguin

Dragos Serban

-

Un pinguin pierdut pe banchiză, căutându-și părinții. Se uită atent la fiecare, nu, acesta-i binele altui copil. Și merge mai departe. Obosește și strigă.

gata

Să simt

Dragos Serban

-

Dacă ar fi fost o pictură, acum pagina asta era mânjită cu vopsea în vreme ce autorul ar fi înjurat năpraznic, așa cum niciun om ci numai pământul l-a auzit.

sinceritatea-vlastarilor-dragos-serban-oil-pastel

Sinceritatea vlăstarilor

Dragos Serban

-

Feriți-vă de oamenii nefericiți, le mărturisesc iepurii împăraților. Nu îi țineți în lanțuri prea strâns, gândurilor lor pot încolți sincere și în goana spre lumină vor naște credințe la umbra cărora se vor usca imperiile voastre.

ceai-pentru-stomac-dragos-serban

Ceai pentru stomac

Dragos Serban

-

Să te scufunzi goală în balta asta curată din care să ieși după aceea sănătoasă și fără să te mai doară nimic.