Ce scriu

Prima poezie am scris-o în clasa a doua și este singura pe care o știu pe de rost. În clasa a cincea am început să scriu texte mai lungi, culminând cu o continuare a romanului Omul invizibil al lui H.G Wells, pentru că am fost dezamăgit că eroul principal moare. Scrisul a devenit însă un obicei abia prin liceu când pentru mine, tăcut și introvertit, reprezenta singurul mijloc de a-mi exprima anumite stări.

Astăzi scriu pentru că nu găsesc că aș avea altceva mai bun de făcut și pentru că mă fascinează cuvintele. Dacă l-aș alege pe cel mai frumos, aș spune că acela este „lu crai”, ceea ce în dialect salentin înseamnă „mâinele”. Asta pentru că „ieriul” nu mai contează decât ca istorie și pentru că ce este după mâine este doar vis. Lu crai este singura construcție cu adevărat palpabilă a prezentului iar expresia a trăi de azi pe mâine ascunde o nobilă înțelepciune, dincolo de sensul peiorativ pe care i l-au atribuit oamenii.

edvard-munch-muncitori-in-zapada-1913

Momente cu sufletul meu

Dragos Serban

-

Uite ce frumos rămâne în urma noastră, tată, și ce limpede în noi.

Noi

Dragos Serban

-

adevărul e că rămânem prizonieri lipsiți de timp dar cu ficatul în noi așa naivi, fără de cunoaștere; uneori, el e mai important decât inima, descompune amarul.

romana-fresca

Vedenie

Dragos Serban

-

sunt om între cer și pământ pentru om.

Ra

Dragos Serban

-

Ra și tot ce am fost vreodată au fugit mâncând pământul lăsându-mă vrabie mută în mijlocul stepei mele întinse.

Fără vise

Dragos Serban

-

Doar tălpile zdrelite sunt dovada fugii. În rest, ceva mă ține aici. Durerile au dispărut. Vreau să mă trezesc. Viața fără vise e un vis.

casa-vita-de-vie-flori

Duminică după-masă

Dragos Serban

-

instinctiv mă ascund în a fi țăran – singura ființă împăcată cu timpul

psalm

Durerea

Dragos Serban

-

lasă-mă să fiu pasăre până îmi trece

A fi om, vrabie

Dragos Serban

-

A încerca din toți rărunchii să iubești ceea ce instinctul spune că e de neiubit.

58-raiul-din-bobul-de-orez

Grai

Dragos Serban

-

tu trebuie să înțelegi că eu sunt aici pentru cuvinte, pentru tine, pentru casă, limba aceasta sunt eu învățată așa cum se învață limbile, din bunici în nepot.

Odă omului

Dragos Serban

-

Omul să se învețe întâi și întâi pe sine. Să se înțeleagă, să se pipăie pentru a se încredința că există.

libatie norsa

Berserk în doi

Dragos Serban

-

Apoi ne vom îndura noi de noi înșine după ce aprigi am purtat pe umeri piele de soartă și o vreme ne-am fost potrivnici.

cal-turn-cecen

Templul cailor

Dragos Serban

-

această lume locuită de mine în trup de călugăr, mărginită de coloane de marmură bătrâne cât tatăl meu