Ce scriu

Prima poezie am scris-o în clasa a doua și este singura pe care o știu pe de rost. În clasa a cincea am început să scriu texte mai lungi, culminând cu o continuare a romanului Omul invizibil al lui H.G Wells, pentru că am fost dezamăgit că eroul principal moare. Scrisul a devenit însă un obicei abia prin liceu când pentru mine, tăcut și introvertit, reprezenta singurul mijloc de a-mi exprima anumite stări.

Astăzi scriu pentru că nu găsesc că aș avea altceva mai bun de făcut și pentru că mă fascinează cuvintele. Dacă l-aș alege pe cel mai frumos, aș spune că acela este „lu crai”, ceea ce în dialect salentin înseamnă „mâinele”. Asta pentru că „ieriul” nu mai contează decât ca istorie și pentru că ce este după mâine este doar vis. Lu crai este singura construcție cu adevărat palpabilă a prezentului iar expresia a trăi de azi pe mâine ascunde o nobilă înțelepciune, dincolo de sensul peiorativ pe care i l-au atribuit oamenii.

chechnya-ancient-towers

Aniversară

Dragos Serban

-

eu numai zăpadă pot să îmi învelesc copiii întregind o mie de glasuri

stela-abaskantos

A fost odată o casă

Dragos Serban

-

unii oameni și casele lor își întind sufletele dincolo de timp, așa a fost dintotdeauna, de când primul om i-a rostit altui om basmul lui.

zayasaikhan-the-khaan

Ce mai fac eu

Dragos Serban

-

Marele han visează. Marele han a aflat ce înseamnă piatra. De departe se vor minuna împărații și faraonii întrebându-se ce este aceasta.

zamir-yushaev4

Dulcele este o realitate

Dragos Serban

-

azi am înțeles că dulcele este o realitate, un univers rotund și tangibil care conține felurite și nenumărate conștiințe

cal mongol

Sbornik

Dragos Serban

-

aici duminică omul este un lucru trist un petic de iarbă ascuns după garduri

realitati pontice

Negustorul de mătăsuri. Acasă

Dragos Serban

-

Pentru mine, cu așteptările mele naive, descoperirea schimbării este un eșec. Am încercat să țin timpul în loc, am așezat amintiri peste amintiri și nu le-am îngăduit vreo evoluție.

mama

Sunt cuvinte în jur

Dragos Serban

-

mi-am dorit să mă suni așa cum îmi doresc să mă sune Dumnezeu câteodată sau mama să mă încredințeze „dacă nu ai avea viață, ți-aș da”.

visul-copilului-mohawk

Visul copilului mohawk

Dragos Serban

-

copilul mohawk nu are coșmaruri așa cum grecii știu că sunt visele grele, nu cade a plutire de pe stânci, nu este urmărit de lupi cu ochii roșii nici luat în coarne de bizoni, nu.

grecul

Grecul acela

Dragos Serban

-

grecul acela avea fes de lână, își legăna nepotul pe genunchi mormăind un cântec fără noimă, grecul acela nu avea picioare mai jos de genunchi, nu, el avea piatră (să o numim marmură)

traieste

Trăiește

Dragos Serban

-

poate că ar trebui să cânți de fericire, râule, dacă tot ai aflat că focul e oglindit dintr-o mie de posibilități din care tu ai ales-o pe cea de acum – trăiește, trăiește

colentina

Tihnă

Dragos Serban

-

fie că îi erau rude, fie că îi erau prieteni, se întâlneau ca să își vorbească de multe ori vorbe, alteori idei, ce mai face Tușica? ce mai e pe la voi pe acasă? tu crezi în liberul arbitru?