Ce scriu

Prima poezie am scris-o în clasa a doua și este singura pe care o știu pe de rost. În clasa a cincea am început să scriu texte mai lungi, culminând cu o continuare a romanului Omul invizibil al lui H.G Wells, pentru că am fost dezamăgit că eroul principal moare. Scrisul a devenit însă un obicei abia prin liceu când pentru mine, tăcut și introvertit, reprezenta singurul mijloc de a-mi exprima anumite stări.

Astăzi scriu pentru că nu găsesc că aș avea altceva mai bun de făcut și pentru că mă fascinează cuvintele. Dacă l-aș alege pe cel mai frumos, aș spune că acela este „lu crai”, ceea ce în dialect salentin înseamnă „mâinele”. Asta pentru că „ieriul” nu mai contează decât ca istorie și pentru că ce este după mâine este doar vis. Lu crai este singura construcție cu adevărat palpabilă a prezentului iar expresia a trăi de azi pe mâine ascunde o nobilă înțelepciune, dincolo de sensul peiorativ pe care i l-au atribuit oamenii.

didgori

Întâlnirea

Dragos Serban

-

aștept atârnat pe prezentul acesta din lemn ca pe un stâlp întâlnirea.

care-e-rostul-vietii

Oasele

Dragos Serban

-

Iată că lumea nu e strâmbă, și-au spus cei de demult, pentru că ea nu se sfârșește.

portret de Richard Avedon

Terminus

Dragos Serban

-

Nu îmi vând ficatul – lasă să îl ciugulească vulturii să îl doară durerile spun eu caut adăpost la Domnul oamenilor

seara-pe-karl-johan-edvard-munch

Cubism

Dragos Serban

-

Familia, gospodăria, sănătatea. Devenirea. Toate sunt cuburi. Cărămizi din care s-au ridicat ei, așa cum se ridicaseră cei de dinaintea lor.

flori-corcodus

Corcodușului meu

Dragos Serban

-

de uscat nu se pune problema, e încă prea devreme dar și dacă ar fi nu e așa că e frumos, mamă, că noi, copacii, murim în picioare?

maci

Dragă Doamne

Dragos Serban

-

Află despre mine că sunt bine sănătos, ceea ce vă doresc și Vouă.

cer-colentina-plumbuita

Mamă

Dragos Serban

-

luna plină în spatele norilor albi întinși de-a lungul albastrului

Lev Lagorio - In the Caucasus Mountains

Inimă

Dragos Serban

-

mi-a venit odată un idee pe care nu am înțeles-o asta s-a petrecut demult de atunci am tot încercat să o deslușesc dar nu am reușit să traduc din ea decât cuvântul inimă

duhovnic consilier terapeut

Iubirea de om

Dragos Serban

-

asta nu se învață ci se poartă ca o pecete iubirea de om

Împărtășania

Dragos Serban

-

eu aștept cuminte la împărtășanie să mi se spună ce sunt, s-a făcut coadă pe scară un șir lung de oameni cuminți

Vedere din Nalchik

Dragos Serban

-

Am înțeles eu atunci că fiecare stare își are locul ei. Confuzia, de pildă, locuiește într-un oraș în care nu se întâmplă nimic și fiecare știe ce are de făcut.

casa-vita-de-vie-flori

pe nerăsuflate

Dragos Serban

-

sunt cărămidă acum și tot ce a fost sămânță azi e praf, întoarce-mi-l în zid suflând asupra lui și lasă-mă blajin