Ce scriu

Prima poezie am scris-o în clasa a doua și este singura pe care o știu pe de rost. În clasa a cincea am început să scriu texte mai lungi, culminând cu o continuare a romanului Omul invizibil al lui H.G Wells, pentru că am fost dezamăgit că eroul principal moare. Scrisul a devenit însă un obicei abia prin liceu când pentru mine, tăcut și introvertit, reprezenta singurul mijloc de a-mi exprima anumite stări.

Astăzi scriu pentru că nu găsesc că aș avea altceva mai bun de făcut și pentru că mă fascinează cuvintele. Dacă l-aș alege pe cel mai frumos, aș spune că acela este „lu crai”, ceea ce în dialect salentin înseamnă „mâinele”. Asta pentru că „ieriul” nu mai contează decât ca istorie și pentru că ce este după mâine este doar vis. Lu crai este singura construcție cu adevărat palpabilă a prezentului iar expresia a trăi de azi pe mâine ascunde o nobilă înțelepciune, dincolo de sensul peiorativ pe care i l-au atribuit oamenii.

the-sailor-acasa-de-sarbatori

In spiritus

Dragos Serban

-

Pe lângă inevitabilele neajunsuri, depersonalizarea este un sentiment care naște sau reaprinde întrebări. Și ele nu sunt deloc ușoare.

sub-plopi-monet

Sentimente la reducere

Dragos Serban

-

Toate sentimentele dau năvală în tăcerea din dedesubtul plopilor. Anxietăți, doruri, nostalgii, de-a valma ca dintr-un raft al unui supermarket invizibil și efemer.

cal mongol

Mongolia într-o dungă

Dragos Serban

-

Știi doar că uneori te oprești și te lovește așa, de niciunde, un inexplicabil dor de Mongolia.

inger

Rit răsăritean

Dragos Serban

-

aștept cu măselele încleștate să înverzesc, toiagul meu prinde rădăcini și spice se ridică prin buzele mele, fiecare din ele un cuvânt.

cal-turn-cecen

Mirare

Dragos Serban

-

De ce, Doamne, trebuie chinuiți hoții de cai?

townes-van-zandt

Idiotul

Dragos Serban

-

ce bună mi-ar fi uitarea, uitarea aia vârtoasă și albastră când te uiți la nori rezemat de streașină și nu mai știi dacă ești om sau mușețel.

nigredo

Apocrifă

Dragos Serban

-

și numai trecutul mă ține întreg icnesc cu grâul între măsele

trunchi-stejar

A fi stejar

Dragos Serban

-

Fugi, fugi cu picioarele subțiri și imaginare care îți sprijină diformitatea devenită timp

nuc-toamna

Greutatea cerului

Dragos Serban

-

Mă lepăd, Doamne, de ideea de haită, doar lemnul e sfânt, fi-voi de azi copac. Tăiați-mă și timpul se va prăbuși peste voi.

birou vara 2012

Perseverență

Dragos Serban

-

Vezi? E vorba despre perseverență și răbdare.

mai-presus-de-bine-si-rau

Visul pinguinului

Dragos Serban

-

Iată-te diform, un pinguin cu gâtul excesiv de lung, cățărat pe picioroange puternice. Te uiți în gheață ca într-o oglindă, încuviințezi și îți spui: am devenit.

claca-bucovina

Vremea lăcustelor

Dragos Serban

-

Cred că iubirea asta e singurul lucru care ne urmează în vremea lăcustelor. De-aș putea măcar să îmi amintesc…