Ce scriu

Prima poezie am scris-o în clasa a doua și este singura pe care o știu pe de rost. În clasa a cincea am început să scriu texte mai lungi, culminând cu o continuare a romanului Omul invizibil al lui H.G Wells, pentru că am fost dezamăgit că eroul principal moare. Scrisul a devenit însă un obicei abia prin liceu când pentru mine, tăcut și introvertit, reprezenta singurul mijloc de a-mi exprima anumite stări.

Astăzi scriu pentru că nu găsesc că aș avea altceva mai bun de făcut și pentru că mă fascinează cuvintele. Dacă l-aș alege pe cel mai frumos, aș spune că acela este „lu crai”, ceea ce în dialect salentin înseamnă „mâinele”. Asta pentru că „ieriul” nu mai contează decât ca istorie și pentru că ce este după mâine este doar vis. Lu crai este singura construcție cu adevărat palpabilă a prezentului iar expresia a trăi de azi pe mâine ascunde o nobilă înțelepciune, dincolo de sensul peiorativ pe care i l-au atribuit oamenii.

casa-vita-de-vie-flori

pe nerăsuflate

Dragos Serban

-

sunt cărămidă acum și tot ce a fost sămânță azi e praf, întoarce-mi-l în zid suflând asupra lui și lasă-mă blajin

zborul

De aici până la margine

Dragos Serban

-

în cele din urmă mă voi obișnui cu noua mea condiție, mi-am zis după ce mi-am atins bănuitor marginile

soare-munch

Sens

Dragos Serban

-

sunt o baltă de păcură în lumea asta frumoasă în care copacii reușesc să se înalțe păsările să zboare florile să înflorească
copiii să râdă iubitele să zâmbească și mă gândesc că singurul meu sens este să oglindesc cerul.

2mai-dragos-serban

Viețul șantierului meu

Dragos Serban

-

Pe atunci, voi fi înțeles că despre asta e vorba, despre un vapor. El va ieși în larg, meșterul se va duce la altă lucrare iar eu, gol ca un prunc, voi merge să dau noroc cu un pescar pe dig.

Cetate în august

Dragos Serban

-

calul eram eu, arcuit cât o idee de strună, trezit prea devreme dintr-un vis care nu știu cum s-ar fi putut încheia altfel decât cu un nechezat sălbatic

the-sailor-acasa-de-sarbatori

In spiritus

Dragos Serban

-

Pe lângă inevitabilele neajunsuri, depersonalizarea este un sentiment care naște sau reaprinde întrebări. Și ele nu sunt deloc ușoare.

sub-plopi-monet

Sentimente la reducere

Dragos Serban

-

Toate sentimentele dau năvală în tăcerea din dedesubtul plopilor. Anxietăți, doruri, nostalgii, de-a valma ca dintr-un raft al unui supermarket invizibil și efemer.

cal mongol

Mongolia într-o dungă

Dragos Serban

-

Știi doar că uneori te oprești și te lovește așa, de niciunde, un inexplicabil dor de Mongolia.

inger

Rit răsăritean

Dragos Serban

-

aștept cu măselele încleștate să înverzesc, toiagul meu prinde rădăcini și spice se ridică prin buzele mele, fiecare din ele un cuvânt.

cal-turn-cecen

Mirare

Dragos Serban

-

De ce, Doamne, trebuie chinuiți hoții de cai?

townes-van-zandt

Idiotul

Dragos Serban

-

ce bună mi-ar fi uitarea, uitarea aia vârtoasă și albastră când te uiți la nori rezemat de streașină și nu mai știi dacă ești om sau mușețel.

nigredo

Apocrifă

Dragos Serban

-

și numai trecutul mă ține întreg icnesc cu grâul între măsele