Imperfectă

| | Ce scriu, Poezii

Cum să te iau la mine când eu știu cine ești
și ce perfecte îți trec secundele prin păr
și tu le lași și nu te împotrivești
și tu rămâi aceeași și încă mă iubești…

Cum să te iau în lumea mea cernită
pe tine neschimbată și perfectă?
Cum să te țin în tâmpla mea ciobită
pe tine așa mereu îndrăgostită?

În lumea mea secundele trec greu
și câteodată negre și ciobite.
Eu mă feresc de ele, cu ele lupt mereu
și mă ascund de cioburi, așa e timpul meu.

Cum să te iau să te aduc aici?
Căci ai păși pe cioburi imperfecte
și ai sângera cu pașii tăi statornici
în lumea mea cu cioburi și nemernici.

Nu e nimic perfect aici, iar tu, perfecto,
să nu mă contrazici.

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.