Îi strigă bradului durerea

| | Poezii

Şede cu mâna pe inimă, îngenuncheată la tulpina bradului.
Stă şi îi urlă bradului pe nouă voci, cu opt cuvinte,
Îşi frânge palmele vinete cu pământ mirositor a cetină
Şi îşi lipeşte buzele de scoarţa tulpinii,

Să fie sigură că o aude.

care ai fost, care ai crescut, care eşti şi care creşti,
daţi-aş bardă şi secure să te-aud cum prăbuşeşti,
arză-te-ar blestemul meu şi bătu-te-ar Dumnezeu,
să te ia cum mi l-a luat, copilaş nebotezat.

Pentru că nu avea curaj să îi strige Demiurgului,
Găsise-un brad crescut pe vale, în coasta Gruiului,
Şi îi striga toată văpaia din sufletul ei de mamă,
Pe nouă voci, cu opt cuvinte, îi striga în genunchi bradului

Mai jos de cimitir.


foto: Nick Ut, Associated Press. 8 iunie 1972, Vietnam, după explozia unei bombe cu napalm.

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.