Iepurele cu jachetă

| | Ce scriu, Proza


Scurtă istorie fără verb

Dimineață devreme, răsărit, ora cinci și jumătate. Drum lung, speranțe, vis. Pași, pași repetați, stâng, stâng, stâng drept stâng. Drum cotit, câmpie, iarbă udă, rouă. Păsări, cirip, fiu, fiu-fiu. Liniște, vilegiatură. Călătorie, nu destinație. Rătăcire? Poate.

Deodată. Fulger gri, iarbă foșnitoare, țup. Goană. Oprire, cercetare, scrutare, părere. Decizie. Da, iepure!

Nu, iepuroaică! Mulți pui! Iar alergare, iar foșnet de iarbă. Zâmbet. Priviri reciproce, om și iepuri. Fiecare drumul lui. Stâng, drept, stâng drept stâng. Drum drept.

Deodată. Alt fulger gri. Gri cu vișiniu…? Vișiniu? Scrutare, cercetare. Iar scrutare, cercetare. Nedumerire. Iepure gri cu jachetă vișinie? Da. Da?!

Vis? Părere?

Iepure oprit în drum. Da, jachetă. Categoric jachetă. Cum? De ce? Ciupit obraz. Au.

Iepure ridicat în două labe. Jachetă de postav, lucrată fin, vișinie culoarea plăpumii. Iepure rapidist. Râs în gând. Ciupit din nou. Au.

Stare în drum de măgarul la poarta nouă. Privit reciproc. Departe, umbră. Eu privire, iepure privire. Uliu. Eu mâna la frunte, iepure fugit. Uliu plecat. Singur.

Dimineață devreme, răsărit, ora cinci și jumătate. Drum lung, speranțe, vis.

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.