Fericirea e și în corcoduș

| | Ce scriu, Proza

Eram pe marginea unei şosele când m-am întrebat pentru prima dată dacă nu cumva am obosit. Pe coasta unui deal care se pierdea undeva în dreapta creştea un zarzăr cu cele mai mari, mai zemoase şi mai roşii fructe pe care le văzusem. Am mâncat câteva, mai întâi de sete, apoi de poftă, iar la urmă nu m-am mai putut opri. Ce ar fi dacă m-aş opri aici, mi-am spus.

Ciudat cum o întrebare care începe prin “ce ar fi” poate sta la baza unor hotărâri mai mari, trecând într-o fracţiune de secundă de la condiţional-optativ la imperativ. Pentru că imediat după aceea mintea mi-a poruncit rămâi aici, la umbra acestui pom, pe coasta acestui deal, pe marginea acestei şosele.

M-am descălţat, mi-am lăsat rucsacul rezemat de trunchi şi m-am suit cu o agilitate pe care o uitasem până în vârful pomului, acolo unde zarzărele erau cele mai dulci şi mai însorite.

Acolo în copac am simţit ceea ce Mara mă întrebase demult şi am ezitat să îi răspund. Dacă ar fi fost lângă mine, pe aceeaşi creangă, i-aş fi zis de data asta pe un ton categoric: da, acum sunt fericit.

Sunt oameni care caută fericirea o viaţă întreagă, care cred că starea asta fluidă a minţii şi inimii – fericirea – vine dintr-un context amănunţit, bine pus la punct, construit minuţios cu sacrificii şi răbdare. Poate că aşa şi este aşa dar, iată, fericirea unui om poate fi la fel de bine în vârful unui corcoduş.

Nu e nimic de plănuit aici, e suficient să te opreşti şi să te descalţi.

E suficient să te întrebi şi acea întrebare să înceapă cu “ce ar fi dacă”.

Când am coborât de acolo, am avut straniul sentiment de vinovăţie că am putut fi fericit fără ea. Va să zică, fiinţa mea nu e legată de o alta prin obiectivul fericire. Dacă Mara este destinul meu, asta înseamnă că nu neapărat fericirea trebuie să caut. Iar dacă sensul vieţii ar fi într-adevăr fericirea, atunci ar fi mult prea simplu, atâta timp cât aş putea-o găsi pe creanga unui pom. Asta este greu de crezut.

Zece minute am fost fericit astăzi, m-am gândit în timp ce mă încălţam. Și am plecat mai departe.

pe-jos-de-la-bucuresti-la-mangalia

Fragment din romanul: Negustorul de mătăsuri

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.