Ecou georgian

| | Ce scriu, Poezii

Din când în când, inima mea se încalță și pleacă.

Îmi lasă pe piept un carton pe care scrie „vin imediat”
și dispare fără urmă cu prima marshrutkă din stația Didube
iar eu o cunosc, of, o cunosc așa de bine și știu
că „imediat” la ea poate să însemne o lună sau un an,
vreme în care Tbilisi va răsuna în pieptul meu
ca un țipăt într-o biserică goală: menatrebi, menatrebi…

În cele din urmă și ea, ca și femeia care o alcătuiește,
va apărea la fel de frumoasă și liberă și se va așeza
cuminte la locul ei, așteptând ghidușă să o descos.
Ea îmi va spune că a fost puțin ocupată și mă va întreba
dacă am mâncat, dacă m-am odihnit, dacă mi-a fost bine.

Inima mea, îi voi răspunde, eu sunt fericit.
Pentru mine tu bați la fel și aici și pe dincolo,
atâta timp cât ești nu mă întreba nimic și nu am să te întreb
nici eu pe unde ai fost.

Plecările tale nu sunt altceva decât ecouri ale sufletului meu
rămas din când în când fără acasă.

fata-cu-inima-edvard-munch

Desen de: Edvard Munch

Etichete:

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.