Diferenţa dintre fato şi fat-o, cum se scrie

| | Cum se scrie corect

Diferenţa dintre „fato” şi „fat-o” este, dincolo de o cratimă subtilă, ca de la cer la pământ. Dacă apelativul „fato” sau „măi fato” este destul de răspândit, pentru „fat-o” – imperativ al verbului „a făta” – e nevoie de nişte circumstanţe ciudate pentru a îl folosi: trebuie să te adresezi unei femele aflate în travaliu, căreia îi porunceşti să fete un pui de sex feminin. „Fată (-o) pe ea!”, „Fat-o!”

Aşadar, punem cratimă doar dacă, să zicem, suntem medici veterinari, asistăm la naşterea unei viţele şi ne adresăm vacii să o fete mai repede, că ne grăbim: „Fat-o odată, măi vacă!”

Când ne adresăm unei fete, în schimb, nu punem cratimă: „Haide odată, măi fată” sau „Haide odată, măi fato”

Exemple „fato”

o fată – fata – fato
un băiat – băiatul – băiatule

o fetiţă – fetiţa – fetiţo
un băieţel – băieţelul – băieţelule

Ah, ce făcuşi, măi fato, de te-ai cărat aşa? (aici am explicat de ce nu se pune virgulă între „măi” şi „fato”)
Ionel, Ionelule, nu mai bea, băiatule!

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.