De ce și cum citesc

De ce și-ar propune cineva să citească o carte pentru că a apărut în anul în care s-a născut sau pentru că are antonime în titlu? M-am întrebat…

După care, desigur, m-am întrebat și după ce criterii alegi o carte? După copertă? După autor? După vechime? Sau după ideile pe care știi/crezi că le conține?

În cazul meu, se aplică ultima variantă, care vine la pachet cu o concluzie: dacă ești interesat de idei, nu de ambalaj, atunci cărțile te aleg pe tine, nu tu pe ele. Tu alegi doar ideile.

Spre exemplu, acum vreo săptămână am citit pentru prima oară „Câmpan Verde și Frumos”, un basm cu trimiteri mai mult în hermeneutică decât în folclor. Pentru comparație și pentru o vedere mai largă asupra ideilor, am recitit apoi „Țugulea taichii” și „Tinerețe fără bătrânețe”. Bineînțeles că a urmat „Interpretarea Esoterică a Unor Basme Românești” a lui Vasile Lovinescu, la care încă lucrez, și „Aspecte ale mitului” – Mircea Eliade. Din ea am sărit un pic la „Theatrum chemicum britannicum” a lui Elias Ashmole, pentru a înțelege mai bine simbolul dragonului / zmeului / balaurului. Și toate astea pentru că de aproape doi ani mă fascinează, mă obsedează o idee: timpul.

Cărțile astea m-au ales pe mine, facinatul de timp, nu eu pe ele. Nu mi-am propus niciun moment să citesc o carte veche, să citesc o carte în engleză, să citesc un basm sau să citesc o carte scrisă de Vasile Lovinescu, cel inițiat în sufism.

Cărțile nu sunt decât un suport trecător, un corp efemer al ideilor. De aceea sunt mai degrabă un cititor isihast, prea puțin preocupat de trup și interesat doar de ceea ce se află în umbra lui, adică între coperte.

Dacă, să zicem, aș completa și eu o listă „reading challenge 2015”, în ea nu aș trece titlul și autorul, ci următoarele idei: timpul primordial, paralela între Amirani și Prometeu, lazuri nana – ciocnirea lingvistică a Anatoliei cu Mingrelia, spațiul cu 11 dimensiuni.

Și nu în ultimul rând, la capitolul muzică (idei pentru inimă, nu pentru creier), să înțeleg fraza prelucrată de Mahler în simfonia a șasea și pe care am regăsit-o la Brahms, în simfonia a treia.