Curcubeul meu punct

| | Ce scriu, Poezii

Culorile mele sunt ascunse într-un punct, un colț al minții
de unde le scot din când în când ca pe treptele unei scări
pe care o urc – pâș pâș – câte un galben, câte un oranj,
câte un albastru cer, câte un verde iarbă, câte un vinețiu furtună,
eu pot să zbor, așa îmi spun odată ajuns în vârf și mă arunc,
atunci culorile se derulează cu repeziciune
galbenoranjalbastru
iar eu aflu că nu există culori ci numai lumină și lungimi de undă.

Culorile mele sunt ascunse într-un punct, un colț al minții,
fiecare din ele o treaptă, fiecare din ele o iluzie,
fiecare un dor, o năzuință,
eu știu că nu există culori ci numai mintea mea,
cu colțurile și punctele ei.

Și totuși mai urc scări,
și totuși mai zbor,
și totuși mai cred în culori.

Etichete:

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.