Credincios bun, credincios rău

| | Opinii

Mărturisesc că mă fascinează oamenii. Mai ales cei care împart credinţele în „bune” şi „rele”. Mă fascinează pentru că sunt un tip curios din fire şi mă uit la ei cu aceeaşi voluptate cu care o parte dintre activiştii de mediu se uită la beţele înfipte în urechile locuitorilor de pe malul fluviului Orinocco.

Unii râd de şoferii care îşi decorează maşina cu zeci de cruci şi iconiţe atârnate de oglindă. E de prost gust, zic. Îi acuză de ipocrizie, de fariseism pe cei care se închină larg în faţa bisericilor, dar zece metri mai departe uită calităţile unui creştin. „Ce-o vrea Dumnezeu” este o expresie blamată care, precum Mioriţa, exprimă fatalismul şi inerţia puturoasă a românului, lenea de a lupta cu soarta. Cei care se închină la moaşte sunt luaţi în derâdere, par a fi naivi şi bolânzi în credinţa lor că sărutând rămăşiţele pământeşti ale unor oameni astăzi consideraţi sfinţi vor primi mijlocire în adresarea rugilor către Dumnezeu.

Aceiaşi oameni se documentează. Programele lor preferate la televizor sau pe internet sunt reportajele despre civilizaţiile trecute sau prezente, exotice, îndepărtate, fascinante. Iată, cei din Tibet îşi taie morţii şi îi lasă pradă vulturilor, ca un ultim gest de compasiune al celui trecut în nefiinţă. Îşi oferă trupul drept hrană altor vieţuitoare. How cool is that? Indienii warao din Venezuela se consideră descendenţii unui vânător primordial care a coborât din cer pe o frânghie. Lor, credinţele le sunt respectate şi privite cu interes. Iată, realizatorul unui astfel de documentar chiar înghite un drog obţinut dintr-o rădăcină amară, pentru a intra alături de şamanii satului în legătură cu lumea spiritelor. O experienţă care merită trăită, măcar pentru documentare.

După ce algoritm îi separăm pe unii şi pe alţii?

Credincioşi buni, credincioşi răi, aceştia sunt peste tot. Nu există mase compacte şi uniforme de enoriaşi. Unii ascultă, alţii nu. Unii înţeleg câte ceva, alţii tot, alţii nimic, alţii doar cred că au înţeles. Fă ce spune popa, nu ce face popa.

Credinţe bune, credinţe rele. Există şi aşa ceva, sau împărţirea bun/rău se aplică doar credinciosului, nu şi credinţei?

Cel care îşi îngroapă fata de vie în pământ, pentru a păstra onoarea familiei, este un credincios rău sau un credincios bun, care aplică o credinţă rea?

Cel care se închină în faţa bisericii iar apoi bea şi îşi bate copiii este un credincios rău sau bun? Ce simte el cu adevărat când se închină, el singur poate şti. Ce simte când loveşte, el ştie, aşa cum cel lovit e singurul ce simte cum e să fii lovit.

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.