Corbul lui Odin

| | Ce scriu, Poezii

corbul sunt eu,
înaripat cu ghearele demonilor întinse spre spatele meu;
le-am adunat câte una și le-am făcut pene.

corbul sunt eu,
așezat pe umărul drept al zeului chior
ca pe un tată.

corbul sunt eu,
atunci când aripile îmi cresc negre
și le întind a zbor ca pentru o îmbrățișare.

corbul sunt eu,
la fel de bătrân ca tatăl meu.

ți-am spus că mă sufoc în mine uneori,
că nu mă pot vedea întreg de aici,
din spatele ochilor care te privesc.

am nevoie de corb ca de o oglindă,
să îmi văd în ea marginile lumii prin care,
demult, m-au împins îngerii
spunându-mi dansează
iar eu am zburat.

Textul face parte din volumul: PÂINE NEAGRĂ

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.