Comentatorii lui Cristoiu

| | Opinii

Din când în când arunc un ochi pe pagina jurnalistului Ion Cristoiu, pentru că îmi este simpatic modul său de a fi și de a spune lucrurilor pe nume, chiar dacă nu mereu sunt de acord cu el.

Spre diferență de paginile altor jurnaliști și oameni din media, la Cristoiu se strânge și discută o categorie de oameni despre care aveam senzația ciudată că îi cunosc de undeva.

Ei, ca și Cristoiu, amestecă în discuții aducerile aminte, viața lor („cum era pe vremuri”) cu, invariabil, politica.

Mi-am dat seama de unde îi știu: sunt vecinii mei! Cei trecuți de o anumită vârstă, care se strâng încă pe la porțile câte unuia și chibițează. Când locuiam la bloc, îi găseam în fața scării sau în jurul unei dacii 1300 din parcare, cu capota ridicată. Sau la administrație.

Pe străzile din Colentina, îi mai găsești, vara, cu scăunelele pe la câte un colț unde există vreun butic sau băcănie. În alte cartiere se strâng în parcuri, în pâlcuri mai mari sau mai mici, după măsura comunității respective.

Mă întreb, după ce se vor fi mutat cu toții pe facebook, oare s-ar mai strânge cineva? Sau se va pune praful pe scăunelele alea și trotuarul din fața băcăniei se va pustii de politică și de aduceri aminte?

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.