Cocoșatul de pe cîmpul cu narcise

| | Ce scriu, Poezii

de ce?
pentru că port tot universul în spate
și te rog să nu înțelegi că ar fi o povară –
eu îl port așa cum o femeie frumoasă își poartă bijuteriile
pe degete, pe lobul urechilor și în jurul încheieturilor

am descoperit odată că eu nu am nimic din toate acestea
ci numai o cocoașă în care am adunat eșarfe de mătase,
fiecare din ele un timp, fiecare timp cu o lume,
fiecare lume cu oamenii ei – ce povară ar fi
dacă nu i-aș lăsa să plutească,
dacă nu i-aș boteza pe fiecare cu nume de stele,
dacă nu i-aș aduna în constelații
hrănindu-mă din forma și lumina lor

pentru a înflori ca o frezie, ca o lalea galbenă sau o narcisă,
privește-le cu atenție și ai să vezi cum lujerul se apleacă în glastră
pentru a-și așeza cu un icnet floarea ca pe o cocoașă.

Cîmpul cu narcise este o stradă în cartierul Colentina
pe care din când în când trece o furgonetă cu un șofer
care strigă sa-ca-dat pământ de flori! pământ de flori!
și eu râd de el pentru că nu pământ vinde ci stele
din care vor crește flori, fete, băieți

Textul face parte din volumul: MAHALA

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.