CELE MAI NOI: Urături inedite de Anul Nou

| | Literatură

Vă prezint în continuare o serie de urături de Anul Nou mai puțin cunoscute, rar sau deloc apărute pe internet. Sunt urături de anul nou inedite, culese din diferite regiuni ale țării, publicate în cărți și manuale mai vechi.

Aho! Aho! Plugușorul moșului
Cu doisprezece boi,
Boi bourei,
La coadă codălbei
La ii prinei; (ii prinei = caii din frunte)
La boii de la roate
Coarnele îmbelciugate;
Boii de la mijloc,
cu nări negre foc;
La boii de la progon (progon = nadă, legătură, mijloc)
Coarnele de odgon;
La boi dinainte
Coarnele măluite, (măluit = vopsit)
și copita-n ținte.
Și juncanii sprintenei
Se părea că-s niște zmei,
Ia mai mânați măi,
Hăi, hăi!

Bădița tot ara,
Lelița boronea
Apoi badea semăna
Și grîu mândru răsărea,
badei bine că-i părea,
Mai mânați, măi, hăi, hăi!

Fragment de Plugușor cules de Teodor Burada la sfârșitul secolului 19 în Olănești – Iasca, Moldova (I.C.Chițimia, Folcloriști și folcloristică românească)

O altă variantă a acestei urături de anul nou, publicată de Vasile Alecsandri, diferă puțin de plugușorul cules de Burada:

Pluguşorul
Aho, aho, copii şi fraţi
Staţi puţin şi nu-mânaţi,
Lângă boi v-alăturaţi
Şi cuvântul mi-ascultaţi:

S-a sculat mai an
Bădica Traian
Şi-a încălecat
Pe-un cal învăţat,
Cu numele de Graur,
Cu şeaua de aur,
Cu frâu de mătasă,
Cât viţa de groasă.

Şi în scări s-a ridicat,
Ca s-aleagă – un loc curat
De arat şi semănat.
Şi-n curând s-a apucat
Câmpul neted de arat,
În lungiş
Şi-n curmeziş.

S-a apucat într-o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:
Boi bourei
În coadă codălbei,
În frunte ţintăţei.
Mânaţi flăcăi: hăi, hăi!

Ziua toată a lucrat,
Brazda neagră a răsturnat
Şi prin brazde-a semănat
Grâu mărunt şi grâu de vară,
Sa dea Domnul să răsară.

Şi când lucrul a sfârşit
Iată, măre, s-a stârnit,
Un vânt mare pe pământ
Şi ploi multe după vânt,
Pământul de-a răcorit
Şi sămânţa a-ncolţit
La lună, la săptămână
Îşi umplu cu aur mâna.

Şi se duse ca sa vadă
De i-a dat Dumnezeu roadă
Şi de-i grâul răsărit
Şi de-i spicul aurit.
Mânaţi flăcăi: hăi, hăi!

Traian iute s-a întors…
Şi din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai năzdravan,
Cum îi place lui Traian:
Negru ca corbul
Iute ca focul,
De nu-l prindea locul;
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.

El voios a-ncălecat,
La Tighina a plecat
Şi oţel a cumpărat
Ca să facă seceri mari
Pentru secerători tari.
Şi să facă seceri mici
Pentru copilaşi voinici.

Şi-a strâns fine şi vecine
Şi vreo trei babe bătrâne,
Care ştiu rândul la pâine;
Şi pe câmp i-a dus
Şi pe toţi i-a pus,
La lucrul pământului
În răcoarea vântului.

Ei cu stânga apucau
Şi cu dreapta secerau
Şi prin lan înaintau
De părea ca înotau.
Mânaţi măi: hăi, hăi!

Alţii în urma lor legau
Şi clăi mândre ridicau,
Apoi carele-ncărcau
Şi pe toate le cărau
În capul pământului,
În bătaia vântului.

Arie pe loc făceau
Şi grâul îl trierau;
Harabale încărcau
Şi la moară le porneau.

Şi turnau deasupra-n coş
Grâu mărunţel de cel roş,
De sub piatra în covată
Curgea făina curată.

Traian mult se bucura,
Zeciuiala morii da
Şi voios se înturna.

Iară mândra jupâneasă
Auzea tocmai din casă
Chiotul flăcăilor
Scârţâitul carelor.
Mânaţi măi: hăi, hăi!

În cămară ea mergea
Şi din cui îşi alegea
Sită mare şi cam deasă
Tot ca pânza de mătasă.
Şi cernea, măre, cernea,
Ninsoare se aşternea;
Apoi pâine plămădea
Şi-o lăsa până dospea;

Colăcei că învârtea
Pe lopată mi-i culca
Şi-n cuptor mi-i arunca;
Apoi iară cu lopata,
Rumeni îi scotea şi… gata!

Atunci ea împărţea vreo cinci,
La flăcăii cei voinici
Şi împărţea trei colăcei
La copiii mititei.
Mânaţi măi: hăi, hăi!

Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mândre lui Traian,
Astfel să dea şi la voi
Ca s-avem parte şi noi.

Să vă fie casa, casă;
Să vă fie masa, masă;
Tot cu mesele întinse
Şi făcliile aprinse.
Şi la anul să trăiţi,
Să vă găsim înfloriţi,

Ca merii,
Ca perii,
În mijlocul verii,
Ca toamna cea bogată
De toate-ndestulată.
La anul şi la mulţi ani!
Mânaţi măi: hăi, hăi!

plugusor-uraturi-de-anul-nou

foto: Timpul.md

Colindă – Hoidaler

Slobozî-ne gazdă-n casă
Hoidaler, boier batrân!

C-afarăi ploaie de varsă
Hoidaler, boier batrân!

Şi ne pică picurele
Hoidaler, boier batrân!

Di pe garduri de nuiele
Hoidaler, boier batrân!

Şi ne pică streşina
Hoidaler, boier batrân!

Şi ne udă cămeşa
Hoidaler, boier batrân!

Dacă, gazdă, nu ne crezi
Hoidaler, boier batrân!

Crapă uşa de ne vezi
Hoidaler, boier batrân!

Nu ieşi cu mână goală
Hoidaler, boier batrân!

Făr’ cu colăcei in poală
Hoidaler, boier batrân!

Şi cumva de ţi-o rămas
Hoidaler, boier batrân!

Şi c-o ruda de carnaţ
Şi c-o sticlă de jinars!

Să fii gazdă sănatos
Hoidaler, boier batrân!

La naşterea lui Hristos
Hoidaler, boier batrân!

Şi găzdoaia sănătoasă…

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.