Ce nu înţeleg la sistemul juridic din România: pedeapsa cu suspendare şi recursul

| | Opinii

Sunt două chestiuni în justiţie pe care eu, profan şi iliterat în drept, nu le înţeleg.

1. Pedeapsa cu suspendare

Citesc că un individ, cutare funcţionar, a luat mită. A fost judecat, găsit vinovat şi condamnat la atâţia ani închisoare cu suspendare.

Stop. Cum adică suspendare? Eu înţeleg prin justiţie un singur lucru: cineva (fie un om, fie un juriu, fie un sistem) se pronunţă asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei. Dacă eşti vinovat, primeşti o pedeapsă, în funcţie de gravitatea faptei. Dacă nu eşti vinovat, ura şi la gară.

Suspendarea, din punctul ăsta de vedere, este cam aşa: ştim că eşti vinovat, dar te iertăm de data asta. Data viitoare să nu se mai întâmple, că o încasezi. Pedeapsa cu suspendare este un deget arătat vinovatului. Nu mai poate el de gestul tău, băi justiţie.

2. Recursul

Un tribunal dă o soluţie. Soluţia poate fi atacată cu recurs. Păi stai un pic, nu eşti sigur de competenţele tale? E posibil să fi avut o zi proastă? Mai ia pe cineva lângă tine. Ia doi! Judecaţi în patru, în cinci, în câţi trebuie să iasă treaba bună. Dar nu dai tu un verdict, care să fie apoi anulat, pentru ca după aceea o a treia instanţă să anuleze anularea. Şi, eventual, procesul să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la Curtea Constituţională, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi alte curţi şi împrejmuiri.

Nu puteţi avea, fraţilor, o singură curte?

Tot acest sistem mi se pare o mare afacere de pe urma căreia profită fariseii, nu şi cei care au nevoie ca sistemul să funcţioneze. Din cauza asta, consider eu, există procese care se întind pe parcursul multor ani, până la prescrierea faptei. Că veni vorba, o altă găselniţă: dacă nu eşti găsit vinovat în termen de atât, eşti nevinovat. Deşi la un moment dat devine limpede vinovăţia ta, fapta s-a prescris. E un fel de piua. Ai luat leapşa dar nu se pune, s-a strigat piua.

sistemul-juridic

foto: Austin Kleon

PS. Sile Cămătaru e judecat în libertate, dar profesorul de la Jean Monet e considerat prea periculos.

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.