Ce este Dumnezeu

| | Ce scriu, Proza

sergiu-celibidache

„- Vioara II! De unde atâta expresivitate? Este fraza flautului, el trebuie să se audă! De la capăt, măsura 101.”

Am înțeles azi dimineață totul, pe la 6, într-o secundă, într-o clipire undeva între somn și conștiență. Este atât de simplu și atâția ani am intuit că răspunsul s-ar putea afla în muzică.

Celibidache ședea pe scaun, grav, concentrat, întins și vibrând la fiecare sunet, ascultând, gesticulând, mimând. Și intervenea brusc, printr-o bătaie din palme, pentru a echilibra atunci cînd era ceva de echilibrat.

Echilibru, armonie, unitate.

Despre asta este vorba în tot. Și cum poate fi el atins? Prin a uni, prin a face trecerea cursivă între sunete, fiecare din ele o lume, fiecare din ele o persoană cu trăirile ei, cu stările ei uneori de angoasă, alteori de contemplare.

Forța care unește este cea care menține echilbrul și nu îl poți înțelege decât dacă te desprinzi de condiția de flaut, de condiția de vioară, trebuie să îți joci rolul, să îți îndeplinești menirea dar ascultând ce este în jur. Câteodată taci pentru ca altul să fie auzit. Trebuie să taci, trebuie să asculți. Altfel, universul bate din palme și oprește totul, apostrofându-te: de unde atâta expresivitate?

Celibidache repetă obsesiv: muzica nu are o definiție, nu o cunoaștem, nu o putem exprima în cuvinte. Dar ea există.

La musique n’est pas quelque chose qui, dans une définition, se laisserait saisir par des symboles intellectuels et des conventions du langage. Elle ne correspond à aucune forme d’existence perceptible. La musique n’est pas quelque chose… […] La musique n’est pas belle. Si elle reste à l’état de ‘belle’, vous n’avez encore rien fait. La musique est vraie.

Dacă muzica este adevăr și frumusețea stă în spatele adevărului, Dumnezeu este condiția, este ansamblul condițiilor necesare pentru ca ea să existe. Este ceea ce face ca sunetele să fie ordonate – tempoul / timpul – și ceea ce face ca sunetul să ocupe spațiul corect prin ton, prin expresivitate. Este ceea ce unește, nu ceea ce dezbină, este ordinea, nu haosul. O afirmație dogmatic corectă, pentru că ce înseamnă unitatea între oameni? În primul rând iubire.

Fragment din romanul: Negustorul de mătăsuri

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.