Câteva gânduri despre anonymous (episodul 1): We are legion

| | Opinii

anonymous, we are legion

Nu mai ştiu cum şi în ce context am auzit prima dată despre Anonymous, cert este că mi-au displăcut. În afară de obsedantul slogan „we do not forgive we are legion we are anonymous” nu am găsit nimic constructiv în ideile lor, din contră. Mi s-au părut mesageri ai anarhiei şi fanatici de extremă stângă, iar de atunci până astăzi părerea mi-a fost confirmată de o parte dintre acţiunile lor, pe care le-am aflat din presă.

Situl anonymousromania.com este sărac în informaţii şi oferă aceleaşi idei învârtite în jurul cozii: libertate reală, corupţie generalizată, capitalismul a ajuns la final, lumea se schimbă. Absolut nimic despre vreo soluţie.

Am intrat şi pe contul de twitter @anonro, am închis apoi dezamăgit. Activitatea se oprea anul trecut, în 2012 fiind postat un singur mesaj, în sprijinul balenelor.

Am trecut la facebook, apoi, vizitând pagina OpNMS şi anonro. De acolo am aflat că au dat jos câteva situri ale unor instituţii mărunte şi că se pregătesc de acţiuni importante, precum atacarea prezenţei online a Casei Albe şi a studiourilor Warner Bros.

Revin la ce spuneam: rezolvă în felul acesta ce? Nu că aş vrea să îi desconsider, dar sunt puşti din România care au intrat de unii singuri pe servere securizate precum cel al NASA. E nevoie de o reţea internaţională pentru asta? Până una alta, anonimii români s-au luptat cu cercetătorii în optoelectronică.

Anonymous, un meme

Văzând că nu scot nimic de la anonimi (adică din sursele de informare şi comunicare „revendicate” anonymous), am trecut la wikipedia. La cea în engleză, pentru că pagina românească despre anonymous e aproape inexistentă (o fi adevărat şi la nivel de mişcare?).

Pe pagina wiki despre anonymous am aflat că este un concept (nu o grupare de hackeri, cum consideră mulţi) apărut prin 2003. El presupune existenţa şi dezvoltarea unui organism capabil să ia decizii la nivel global, compus din mai mulţi indivizi aleator răspândiţi, cu identitatea ascunsă, grupaţi la fel de aleator. Interpretarea îmi aparţine, traducerea exactă ar fi „creier global”. Eu zic organism capabil să ia decizii şi cred că mă apropii mai mult de realitate.

De ce spun asta? Păi, pentru că ei spun că nu există un lider. Oricine poate fi anonymous. „Anyone who wants to can be Anonymous and work toward a set of goals, a member of Anonymous explained to the Baltimore City Paper”.

Serios? Atunci, chiar şi eu pot fi anonymous. Unul care critică întreaga organizaţie. Un coş care tulbură frumuseţea unui chip adolescentin, născut din însăşi acea frumuseţe. Pentru că atunci când renunţi la identitate, ai o problemă: oricine se poate revendica drept tu, purtând o pârdalnică de mască de carton.

Asta înseamnă, oare, că mâine pot să fac un videoclip precum cel pe care sigur îl ştiţi, care părea înregistrat de Stephen Hawking, să îl sui pe net şi să îl dau la presă? Da, asta înseamnă. Mai mult decât atât, oricât ar părea de incredibil (sunt sarcastic), s-a făcut deja. Încercaţi să găsiţi clipul original anonymous în marea aceea de clipuri-făcături.

Anonymous şi specia imaginară Borg

Recunosc, ca un fan al ştiinţifico-fantasticului ce sunt, când am auzit prima dată vocea aceea distorsionată reprezentând o organizaţie formată dintr-o puzderie de indivizi fără personalitate, care acţionează ca unul, m-am gândit la Borg. O specie imaginară, din serialul Star Trek, alcătuită din indivizi şterşi, cu memorie colectivă, cu adaosuri cibernetice în trup, capabili de comunicare permanentă unul cu altul, care încearcă să asimileze orice altceva, pentru că se consideră superiori. Se consideră salvatori, binefăcători, deschizători de ochi.

We are the Borg. You will be assimilated. Your biological and technological distinctiveness will be added to our own. Resistance is futile.

We are Anonymous. We are Legion. We do not forgive. We do not forget. Expect us.

Norman Spinrad, foto: dragonpage.com

Norman Spinrad, autorul cărţilor Agentul haosului şi Solarienii

Aici se opreşte ideea iniţială a acestui articol. Voiam doar să fac o paralelă între gruparea Anonymous şi Borg, dar pe măsură ce reflectam asupra subiectului mi-am amintit despre un autor pe care l-am îndrăgit în liceu: Norman Spinrad.

Mai precis, despre Agentul Haosului, carte pe care a scris-o în 1967. Scriitorul îşi imaginează viitorul omenirii lipsit de griji, dar controlat de un sistem autoritar. Desigur, apar şi opozanţii, oarecum asemănători cu anonimii de azi.

Ideea haosului nu este singulară la Spinrad. În Solarienii, carte scrisă cu un an mai devreme şi prima pe care am citit-o, o parte din societate evoluează separat. Un conducător, McDay, aruncă deliberat omenirea în haos, considerând că doar distrugând se poate construi ceva nou.

Aşa încât a pus mâna pe putere şi a izolat sistemul Sol. Şi apoi a procedat sistematic la dărâmarea întregii ordini sociale. Toate computerele au fost aruncate la gunoi, întreaga orânduire guvernamentală, cu excepţia unei organizaţii militare menite să apere izolarea, a fost abolită. MacDay a azvârlit omenirea de pe o stâncă de-a dreptul în haos, sperând că înainte de atinge fundul abisului va găsi o cale de a se căţăra iar la suprafaţă. Era lucrul cel mai curajos pe care l- a făcut vreodată un om. Suferinţele au fost de neimaginat. Nu ai putea concepe ororile care au fost deliberat dezlănţuite. Si MacDay a ştiut cât de îngrozitor va fi totul. Nu a trăit îndeajuns ca să vadă rezultatele şi nu a ştiut dacă omenirea îşi va aminti de el ca despre un erou sau ca despre cel mai mare monstru din istoria umanităţii. Dar a avut totuşi curajul s-o facă. – Solarienii, Norman Spinrad

Asta vor anonimii? Să fie curajoşii care aduc lumii suferinţa, pentru ca apoi să fie recunoscuţi drept creatorii unei noi ordini, a unui om nou?

Am mai auzit aceste lucruri. Unele din ele m-au mişcat şi pe mine, când aveam douăzeci de ani. Acum, la fel ca Niculae Moromete în Marele Singuratic, zic: „eu am încercat deja să schimb lumea”.

Dacă asta vor, voi lupta împotriva lor, pentru că nu cred în distrugere, ci în construcţie. În orice caz, nu cred în distrugerea totală, în pârjolirea savanei pentru a lăsa seminţele să prindă rădăcini.

Anonymous şi Noul Testament: We are legion.

Ca un făcut, în vreme ce scriam acest material, mă sună un prieten. Evreu. Asta, ca să fie clar că nu are legătură cu vreo teorie a conspiraţiei sau cu vreun fanatism religios: niciunul dintre noi doi nu este creştin.

Tu ştii afişele anonymous, ai citit ce scrie pe ele, mă întreabă. Da, zic, îmi mai sar în ochi dar nu mă uit cu atenţie. E, zice, ia citeşte capitolul 5 din Marcu.

1. Şi a venit de cealaltă parte a mării în ţinutul Gadarenilor.
2. Iar după ce a ieşit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat,
3. Care îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanţuri,
4. Pentru că de multe ori fiind legat în obezi şi lanţuri, el rupea lanţurile, şi obezile le sfărâma, şi nimeni nu putea să-l potolească;
5. Şi neîncetat noaptea şi ziua era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre.
6. Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi s-a închinat Lui.
7. Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti.
8. Căci îi zicea: Ieşi duh necurat din omul acesta.
9. Şi l-a întrebat: Care îţi este numele? Şi I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulţi.

Marcu

agentul haosului si solarienii, scrie de Norman Spinrad

editare 23 februarie: am intrat și pe situl anonops.ro. Greu de navigat, parcă vor înadins să îndepărteze vizitatorii. Au anunțat că a fost atacată pagina Asociației cadrelor militare în rezervă. Eu încă aștept atacul de la Popăuți.

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.