Când vine Azazel

| | Ce scriu, Poezii

Când vine Azazel, nu îl vezi,
Nici nu îl auzi, nu îl simți, nu îl știi.
El nu e mort și nu e dintre vii.

Îți intră în piept cumva ca o părere,
oleacă de durere, apoi o amorțeală
iar mai la urmă ca o îndoială.

Te îndoiești întâi, te uiți de tot apoi.

Ești altul, un amnezic,
înmugurești și crești
și tu devine el,
când uneori mai intră
în tine Azazel.

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.