Când vei veni

| | Ce scriu, Poezii

glasuri din ultimul război

Când vei veni aici, of, când vei veni
și îmi vei spune să lupt pentru pământ…

Tu nici nu știi ce armate vei trezi,
în mine le vei trezi și în mine se vor lupta
când brațul meu stâng se va încolăci peste cel drept
și gândul dintâi se va rostogoli peste gândul al doilea
iar cei doi din mine se vor ridica.

Tu nici nu știi că în om se va purta războiul,
nu pe pământ,
că în om se va trezi de-a dreapta Gibrail
și de-a stânga Azazel
și vor lupta pentru suflete,
nu pentru pământ.

Pămîntul e al tău, sufletul al omului
și pentru el se vor lupta.

Tu nici nu știi ce puteri se vor naște
atunci când Azazel îmi va arăta
că existe arme mai puternice decât arma,
că a fi singur este mai mult decât a fi o armată,
că singur voi ajunge în inima poporului tău
și în mijlocul copiilor tăi, națiune ce lupți pentru pământ,
când Azazel va suna din trâmbiță Öldür! Öldür!
iar pentru asta îmi va arăta
nu sabia, ci sucul plantelor știute de el,
nu glonțul, ci aburul substanțelor știute de el,
pe care le voi arunca spre tine de pe aripile sale
întinse ca un giulgiu negru și rece peste pământul
pentru care vrei să lupți și peste poporul tău.

Când vei veni,
tu nici nu știi că numai glasul lui Gibrail
îi va reteza aripile lui Azazel
și îți va ierta copiii.

Că numai glasul lui Gibrail
îmi poate spune fă-te punct,
închide-de într-o rădăcină
întoarsă cu vârful spre cer
și iartă.

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.