cameleonii

| | Opinii

cameleonii

e usor sa te pierzi cand nu stii unde mergi. Unii ar spune altminteri, ca daca nu stii incotro te indrepti, nu ai cum sa te ratacesti. E si asta o idee.

Semnul ratacirii apare insa cand incepi sa te intorci pe urmele tale, inainte si inapoi, cand pendulezi ca un cameleon pe o creanga de copac, sa pacalesti pasarile de prada. Din acel moment, realizezi ca drumul tau e doar o fuga de realitate, o dorinta de supravietuire si de imitare a unor modele.

Iar toate aspiratiile tale devin spoiala aurita de pe pielea aspra si incarcata de cromatofori a cameleonului.

Facebook a castigat mizand pe aceste reptile ciudate. El le-a oferit oamenilor pielea de soparla, capacitatea de a poza si de a se transpune. Le-a dat mecanismul necesar schimbarii pielii, ambalajului, modificarii perceptiei asupra propriei persoane.

Nu a fost nimic nou, doar mecanismul usor diferit. Nu a fost nou pentru ca oamenii deja faceau asta, in adancul mintilor.

Unii se transpuneau in eroii telenovelelor, pentru a le trai povestile de dragoste imaginate de scenarist. Altii ascultau cu patima versurile manelelor pentru ca isi regaseau acolo aspiratiile.

In fine, multi citesc povestile colorate despre vedetele de mucava din tabloide ca si cand ar fi scrise despre ei insisi.

Facebook nu este altceva decat o alta manea, o alta telenovela, un mare tabloid in care oamenii au controlul scenariului. In sfarsit, se scrie despre ei si altora le place.

Facebook este un tabloid cu vedete create pe genunchi, la botul calului. Este o manea improvizata, compusa dupa ureche.

Facebook nu va muri decat atunci cand vor disparea maneaua si telenovela, minciuna sclipitoare, commedia dell’arte.

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.