Arătătorul sufletului tău

| | Ce scriu, Poezii

orașul a tăcut îmbrățișând statuile de piatră,
uite, prin crăpături le iese ca un abur sufletul,
ca o idee, ca un cuvânt, ca o poruncă, fii.

tu dormi, statuile se nasc afară din vintre reci
iar pescăruși sau blocuri sau mașini –
nimic din toate nu se aude,
tu dormi,
te ascult atent, orașul mi-e complice,
tace,
el știe că sunt treaz
și îți urmăresc pe buze răsuflarea
cum iese din tine ca un deget pe care sufletul l-a întins spre dinafară
prin gură să mă atingă.

l-ar fi întins prin ochi, dar dormi și sunt închiși.

Etichete:

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.