A fi sau a nu fi părinte. Tipologii ale comentatorilor români de presă.

| | Opinii

De la anunţul reducerii indemnizaţiei pentru creşterea copilului, s-a declanşat o adevărată isterie. Nu am stat să urmăresc ştirile, aşa că nu ştiu şi nu mă interesează ce decizie va fi luată până la urmă. Însă am descoperit câteva comentarii delicioase. Ca în cazul oricărei ştiri de interes general, românii comentatori se împart rapid în două tabere, fiecare mai fanatică decât cealaltă. Fie că e vorba de taxe şi impozite, de creşterea viermilor de mătase sau de opera lui Brâncuşi, majoritatea comentariilor vor fi radicale, rigide, iar când se strânge un număr suficient de postări autorii vor începe să se porcăie unii pe alţii. Aşa e în viaţa reală, aşa e şi în online, aşa e şi în cazul indemnizaţiilor.

Dacă urmăriţi comentariile apărute în subsolul articolelor care tratează acest subiect, puteţi distinge câteva mari tipologii pe care eu mi-am permis să le definesc şi să le clasific. Desigur, sistemul pe care îl propun mai jos suportă îmbunătăţiri, luaţi-l ca variantă beta.

Înainte de a parcurge definiţiile, vreau să ştiţi că nu judec pe nimeni şi nu spun că unii au dreptate iar alţii greşesc. Am încercat să fiu obiectiv şi faptul că nu mă regăsesc în nicio variantă m-a ajutat să rămân aşa.

1. Muncitorii

Comentatorii din această categorie susţin măsura de reducere a indemnizaţiei şi sunt împotriva unui concediu maternal de doi ani. Argumentele lor sunt exemplul altor ţări europene, în care durata concediului este mult mai mică.

Mai lasati teoria cu alaptatul 2 ani sau grija materna! Lasati vaicareala si inapoi la munca! daca aveti salarii asa de grozave muncind ori puneti la ciorap ori va intoarceti la birou!

Am ajuns toti sa dorim confort cat mai mare si de muncit sa muncim cat mai putin sau deloc. ASA CEVA NU SE POATE. Oamenii la tara nu mai cresc animale, nu mai lucreaza pamantul, pentru ca iau bani de la stat fara sa faca nimic.

Soluţiile acestor comentatori sunt creşa la care copilul poate să meargă chiar de la vârsta de şase luni. Un astfel de sistem, sunt de părere comentatorii din tipologia muncitorilor, ajută la dezvoltarea abilităţilor sociale ale copiilor. Mulţi dintre ei consideră chiar că prezenţa exagerată a familiei în jurul bebeluşilor poate conduce la debilitate, mai târziu.

Protejarea copilului nu inseamna sa il inchizi in casa, sa nu ii permiti contactul cu exteriorul nesupravegheat, de frica sa nu-l rapeasca cineva pe strada. Altfel o sa te trezesti ca ajunge la 18-20 de ani si nu stie cum sa se descurce singur.

Copii din Romania (ma refer la cei mici , pana in trei ani) sunt de cele mai multe ori salbatici, destul de violenti si mai ales razgaiati. Poate ca statul acasa 2 ani chiar e o problema in sens negativ.

Educatia timpurie in cadrul unei crese este benefica atat pentru copii cat si pentru parinti. Interactiunea sociala pe care un bebelus o are la cresa este mult mai buna decat statul intre 4 pereti cu mama sau bunica.

Au fost momente (si vor mai fi) cand sunt plecata total de acasa (o saptamana-doua) si la intoarcere fetita mea intotdeauna va avea un codou frumos. petrec cand mai mult timp posibil cu ea (in week-end si cand se poate) si crede-ma are ce iti povesti chiar la varsta de trei ani. Nu se va pune vreodata problema ca nu isi va aminti de mine in copilarie. In cursul saptamanii merge regulat la gradinita, de la 9 pana la 6 si asta de la 6 luni. Seara, la cina ne strangem toti trei si povestim ce am facut in cursul zilei.

Mai pretindeti si garantarea locurilor de munca dupa cei 2 ani! Ce mai stii sa faci dupa 2 ani de diaper-duty intr-o lume in care totul “se misca” rapid si e o competitie nebuna pt un loc de munca mai bun? Ce tara mai face asta?? Majoritatea dau de la 6 sapt la max 4 luni concediu de maternitate! Mai lasati teoria cu alaptatul 2 ani sau grija materna! Lasati vaicareala si inapoi la munca! daca aveti salarii asa de grozave muncind ori puneti la ciorap ori va intoarceti la birou!

Daca a munci sau nu e optional, atunci aveti o viata destul de privilegiata! …pt ca nici o alta tara din lume nu da 85% din salar pt a-ti alapta copilui 2 ani si a citi carti psihologige despre caldurica de la sinul mamei. Fiecare face dupa posibilitati: de la africance care lucreaza cu copiii in spate pina la cei mai civilizati cu bone la domiciului.

2. Casnicii

Comentatorii pe care i-am încadrat în această categorie susţin menţinerea indemnizaţiei la valoarea a 85% din salariul mamei, motivând prin sumele cu care au contribuit la bugetul statului. De asemenea, ei cred că în primii ani de viaţă mama are un rol important care nu poate fi înlocuit de bone, educatoare sau îngrijitoare la creşă.

Eu am stat acasa cu copilul meu 2 ani si nu inteleg de unde presupunerea ca un copil care o are pe mama alaturi la o varsta atat de frageda sta automat “intre 4 pereti”… Eu am iesit cu el in parc de doua ori pe zi vara (dimineata, pana in ora 11, si apoi dupa ora 5 seara, ca sa-l protejez de razele soarelui prea puternic), si o data oe zi in timpul iernii (cam 2 ore dupa-amiaza). L-am luat cu mine si la cumparaturi, am chemat si alti copii acasa la noi sa se joace impreuna… Asadar, copilul meu a crescut sociabil, s-a dezvoltat frumos, si in plus a avut parte de afectiune si educatie, lucruri pe care nu le poate primi de la straini, mai ales intr-o cresa, unde 2 femei au grija de 20 de copii odata si se poarta cu ei cine stie cum…ca doar nu sunt ai lor. Mama e mama, nu o poate inlocui nimeni!

un copil are nevoie de parintii lui, de mama in special in primii ani de viata; nici animalele nu-si parasesc puii inainte de vreme; ai citit carti de psihologie aparute aiurea, bla-bla-uri care sa explice unele aberatii ale lumii moderne si apoi te miri ca nu exista relatii adevarate si UMANE intre copii si parinti; este o barbarie sa-ti duci copilul la cresa si chiar, la trei ani la gradinita; este mic nu intelege ceea ce i se intampla dar sa fii sigur ca acel copil SUFERA iar asta va lasa urme in dezvoltarea fizica si psihica a copilului; sigur, e mai comod pt un parinte sa-si abandoneze 10-12 ore copilul la cresa , gradinita etc, dar COPILUL oare ce drepturi si nevoi are el? stii oare, domnule “profesor”?chiar iti pasa de copilul tau?

Este foarte trist sa vezi cum gandesc unii romani. Personal, imi este rusine ca traiesc in aceeasi tara cu unii dintre voi. V-a ramas mentalitatea ceausista, probabil transmisa de la parintii vostri. V-a fost voua greu, simtiti nevoia sa le impartasiti celorlalti faptul ca e ok daca inca o generatie de copii se chinuie, trece prin copilarie cu cheia de gat si isi vede parintii 1 ora/zi.

Aşadar, ori e albă ori e neagră. Cale de compromis nu există.

Unii cred că este suficient dacă petreci mai puţin timp alături de copiii tăi, atâta timp cât tu eşti împlinit profesional. Le poţi asigura un trai decent şi, aşa cum spunea o autoare, le oferi un cadou atunci când lipseşti mai mult. L-ai făcut, pui mâna şi munceşti cu el în spate, dacă nu îţi permiţi o bonă. Aşa s-ar rezuma opiniile radicale încadrate în această categorie.

La polul opus se situează cei care consideră grădiniţa şi creşa ca pe un supliciu prin care copiii sunt nevoiţi să treacă.

Calea de mijloc?

3. Soluţia canadiană

Am botezat-o aşa pentru că autoarea trăieşte în Canada. Ea oferă o cale de mijloc fiind, de altfel, cam singura opinie de compromis.

1) Incearca sa negocizei un progarm redus cu patronul tau, sau sa-ti duci o parte din munca acasa, daca poti. Eu una as prefera sa iau 70% din salariu si stau la birou 70% din timp decat sa castig 100% si sa ajung acasa prea tarziu. Incearca sa-ti convingi patronul ca vei da randament mai bun daca vei putea petrece mai mult timp cu copilul tau, pentru ca nu iti vei mai face atatea griji in privinta lui.
2) Cauta totusi o bona. Zici ca sunt scumpe, poate nu chiar atat cat crezi. Sunt multe femei sarace in Romania. Poate o femeie care are o pensie de anumit fel si cauta sa-si rotunjeasca venitul.
3) Cauta o alta mama cu copil mic de varsta baietelului tau care nu vrea sa se intoarca inca la servici dar are nevoie de bani si e dispusa sa se ocupe si de copilul contra cost. Asta e de fapt varianta de gradinita la care merge fiica mea, foarte raspandita in Canada. Practic, mame care vor sa isi creasca copiii acasa sau nu au un servici prea bun la care se intoarca iau in ingrijire alti copii pe langa ai lor, la ele acasa, asigurandu-si astfel un venit. Avantajul intr-un astfel de mediu e ca sunt mai putini copii decat intr-o gradinita normala, sunt crescuti intr-o casa normala si ingrijiti de o mama, nu de angajati. Bineinteles, trebuie sa fie o persona de incredere, dar mai exista si oameni buni, nu?
4) Cum s-a sugerat in alt articol, cauta alte mamici in situatia ta, inca 2-3, si impreuna angajati-va o bona care sa ingrijeasca de toti copiii, la tine acasa, sau la alta mamica acasa, sau la bona acasa.

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.