A fi om, vrabie

| | Ce scriu, Poezii

A fi om.
A încerca din toți rărunchii să iubești ceea ce instinctul spune că e de neiubit.
A înțelege dincolo de instinct.
Dincolo e a fi om.
Să întorci, spune-se, celălalt obraz.
Iar instinctul, mișelul, ghemuit alungat după colț să se întrupeze într-o hoardă tătărească.
Să vină se te ia cu arcanul, hai să ardem și cetatea aceasta, să îi trecem prin sabie..
Dar tu, nu și nu.
Să încercăm să iubim ceea ce este de neiubit.
Să întoarcem, spune-se, celălalt obraz.
Poftim, l-am întors.
Dar ce ne facem cu tătarii pe care îi văd cu coada ochiului?
Nimic nu îi va mai opri dacă se vor porni înspre noi.
Te aud țipând iar eu, între obraz și tătari, trebuie să hotărăsc.
De dragul cetăților voi fi un pic vrabie.
A fi pasăre, zborul.

Textul face parte din volumul: Regăsire

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.